„Umanitate și prejudecată”-o piesă de teatru despre realitate emoțională și socială
«Umanitate si prejudecată» abordează o problematică a prezentului,criza refugiaților, transpunând-o într-un mediu în care emigranții intră în contact cu realitatea Europei şi a valorilor ei. Această situaţie este tratată cu totul diferit de către tineri, așa cum reflectă și proiectul realizat sub coordonarea doamnei profesoare Germina Breaz.Piesa de teatru prezintă povestea unui sirian, Caleb, care emigrează împreună cu familia lui în România. Încă de la început, acesta este blamat, exclus, agresat fizic și verbal de către noii lui colegi.
Prima scenă se petrce în sala de clasă când dirigintele îl prezintă pe Caleb elevilor lui. După ce profesorul pleacă, Tudor, unul dintre noii lui colegi, îi adresează cinic câteva jigniri și îl agresează pe Caleb, fiind susținut și de colegi. Cu toate acestea, Sorina privește consternată și șocată această întâmplare, salvându-l pe Caleb din altercație. Următoarea scenă se petrece la cantină când elevii iau masa. Atunci, Tudor intervine între Caleb și Sorina obligându-l să mănânce carnea de porc pe care i-o pune în farfurie pentru a-i „demonstra că nu este un terorist”. În scena din curtea școlii, se reliefează punctul culminant al acestei piese de teatru despre umanitate ,toleranță, discriminare și preconcepții. Elevii, ascunși în clubul elevilor, provoacă un incendiu din care Caleb îl salvează pe Tudor. Piesa se încheie printr-un gest abject al elevilor cu o scenă din sala de clasă unde elevii îl asaltează pe sirian cu cornuri si lapte. Acesta însă, este intimidat și jenat de situație și, cu toate acestea, preferă să culeagă câteva dintre cornurile risipite gândindu-se la situația precară a celor de acasă.
Piesa de teatru pusă în scenă de elevii clasei a IX-a G1 a Colegiului Național „George Coșbuc” evidențiază de asemenea stereotipuri specifice adolescenților, materializate prin abordarea acestei situații noi și străine lor. Cu această problematică interferează și comportamentul tinerilor în cazul venirii unui refugiat în clasa lor aceștia devin violenți, au un limbaj trivial și devalorizează diferențele de cultură și de religie.
Această experiență le-a schimbat elevilor viziunea asupra situației în care au trebuit să se transpună: și-au dobândit receptivitatea, s-au coordonat în vederea finalizării acestui proiect, au renunțat la percepția negativă asupra divergențelor culturale și la eschivă și au înțeles cât de importantă este incluziunea socială pentru refugiați. «În ipostaza de protagonist cred că am înțeles cu adevărat ce înseamnă să fii străin, să vii din altă țara, mai ales una ca Siria, aflată în plin război. La început cred că oricine se teme de izolare până ce se adaptează noului colectiv, dar, în cazul lui Caleb, lucrurile sunt mai grave. Colegii sunt rasiști și-l privesc cu cinism și scepticism. Vă pot spune că acesta a fost o experiență cu ajutorul căreia am conștientizat de ce este atât de important să accepți tot ceea ce se întâmplă în jurul tău și, mai mult, să renunți la prejudecăți.» mi-a spus Vlad Mureșan, cel care a jucat rolul lui Caleb.
Intervievați, toți cei care au participat la realizarea acestui proiect au declarat că și-au schimbat viziunea asupra crizei refugiaților şi că au înțeles mai bine ceea ce se întâmplă în prezent în Europa cu emigranții.
R:«Te-ai teme de prezența unui adolescent refugiat?»
Dehenes Nathan:«Dacă ar fi să comparăm viziunea din incipit și cea de după ce am participat la acest proiect, aș putea spune că acum această problematică se conceptualizează altfel pentru mine. Am conștientizat că trebuie să fiu mai receptiv și deschis. Această situație mi-a amintit de primul contact adevărat cu lumea, de pildă când am mers la grădiniță și totul îmi părea necunoscut și mi-a fost greu să mă integrez. Nu cred că mi-ar fi cu adevărat frică. De altfel, teama e doar o stare preconcepută la care începi să renunți treptat.»
R:«Ce sentimente îți stârnește acestă situație? Cum ai reacționa acum dacă ai fi în locul lui Caleb?»
Sorina:«Cred că reacția mea ar fi normală la început. Probabil că aș fi complexată de tot ceea ce s-ar întâmpla în jurul meu, aș plânge încontinuu. Poate că după un timp voi conștientiza că atitudinea mea nu poate subzista etern. Le-aș arăta ca nu-mi pasă, m-aș eschiva, așteptând ca noii mei colegi să conștientizeze că nu au acționat lucid.»
«Umanitate și prejudecată» este cu adevărat surprinzător, având un scenariu bine pus la punct, complex, care nu imită niciun stereotip. Cu alte cuvinte, acest proiect realizat de către niște elevi te face să reflectezi asupra valorilor umane, asupra realității în care trăim, dominată de cinism, ingratitudine și alte subterfugii. Oare chiar merită să hrănim aceste lucruri?”
Articol şi interviu realizat de realizat de Ilinca Farcaş, Clasa a IX-a G1