Absolvent promoția 2016. Actual student la Universiatea din Heidelerg. Pasionat de istorie. Contribuitor.

Internetul, televiziunile, radioul, ziarele anunță, printre gălăgia din Parlament, protestele din stradă și obișnuitele scandaluri: „ Astăzi a murit Regele Mihai!”

După o lungă suferință și la un an de la moartea iubitei soții, regina Ana, ultimul rege al țării noastre se stinge la venerabila vârstă de 96 de ani.

Ca prin farmec, zgomotul cotidian pare că se oprește. Vor urma funeraliile…

16 Decembrie 2017

Majestatea Sa este purtată pe ultimul drum pe un afet de tun, având o copie a Coroanei de Oțel pe sicriul îmbrăcat în drapelul țării pe care a iubit-o necondiționat. Armata organizează impecabil tristul eveniment, iar onorabile oficialități străine asistă de pe margine: fostul rege Juan Carlos al Spaniei și soția sa Sofia, regele Gustav al XVI-lea al Suediei și regina Sylvia, prințul Charles al Regatului Unit, Marele Duce Henri al Luxemburgului, prințul Lorenz al Belgiei, prințesa Muna al-Hussein a Iordaniei, precum și mulți alți reprezentanți cu sânge albastru al țărilor de pe glob. Zeci de mii de români sunt prezenți pe străzile capitalei țării. Și mai mulți urmăresc de la televizor sau online.

Purtat de unități de gardă ale Armatei Române pe marile bulevarde ale Bucureștiului, trupul regelui a fost urcat într-un tren special la gara Băneasa și dus la Curtea de Argeș, unde a fost îngropat în Necropola Regală, alături de Regina Ana.

Multă tristețe, multă liniște solemnă, mult respect, suspin după alte vremuri sau după „ceea ce ar fi fost dacă…” Nu mică a fost mirarea, în special pe fețele celor tineri, care nu cunoșteau sau cunoșteau prea puțin destinul tragic al unui om dedicat țării, așadar și lor, și familiilor lor inclusiv.

Ca un omagiu adus unui astfel de om greu încercat de istorie, dedic acest articol scurt, dar, sper eu, suficient să evoce evenimente, contexte, situații de criză.

Scurtă biografie

Născut la data de 25.10.1921 la Castelul Foișor de la Sinaia din prințul Carol al II-lea al României și prințesa Elena a Greciei, Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen avea să devină rege la frageda vârstă de nici 6 ani, după ce tatăl său renunțase la tron de dragul unei amante, iar bunicul său,  Ferdinand Întregitorul, murise. Trebuia deci să își lase jucăriile și să învețe cât de repede conduita adecvată, să participe la evenimente, să primească vizite, telegrame etc. ajutat fiind de o Regență (până ar fi împlinit 18 ani).

Tatăl său este readus în 1930 pe tron. Mama sa trimisă în exil în Italia de durul și afemeiatul Carol al II-lea. Prințul, devenit Mare Voievod de Alba Iulia, este încadrat într-o clasă specială, „Palatină”, formată din elevi din toate regiunile și clasele sociale ale țării. Învață bine, face excursii, totul spre a-și cunoaște mai bine poporul. Dezvoltă pasiuni pentru mecanică, mașini, filme, fotografiat…

Asupra Europei pândeau, însă, norii negri ai războiului. Rusia, Ungaria și Bulgaria rup, cu concursul Germaniei și Italiei, o treime din teritoriul și populația țării în 1940. Carol al II-lea abdică, lăsând puterea generalului Ion Antonescu, care formează o dictatură militară cu tente fasciste. Mihai este încoronat, dar puterile îi sunt foarte reduse.

Regele Mihai_abdicare
Actul de abdicare
Să devii rege la o vârstă la care cei mai mulți în ziua de azi nu știu pe ce cale să apuce, la ce facultate să studieze, unde să lucreze…

În cei patru ani de domnie mai mult simbolică, menține contacte cu partidele politice istorice, cu SUA, Marea Britanie, Franța. Reușește, alături de mama sa Elena, reîntoarsă, să salveze numeroși evrei de la deportare, dar și mulți alți oameni căzuți în dizgrația germanilor și guvernului.

Războiul mergea rău pentru România aliată cu Germania, iar regele și apropiații săi încearcă să încheie pacea. Cu rușii devastând deja nordul Moldovei, îi este clar că altă cale nu exista. Așadar, răstoarnă guvernul la data de 23 August 1944 și mută România în tabăra Aliaților, scurtând războiul cu șase luni și salvând sute de mii de vieți de ambele părți, o mișcare ce a readus Transilvania de Nord țării la Tratativele de Pace.

Rușii, însă, au ocupat țara și trec la acapararea puterii. Regele Mihai se opune, face apeluri disperate la democrațiile Vestice, dar acestea ne vânduseră rușilor pentru Grecia. Noile alegeri sunt falsificate, PCR domină parlamentul, elitele fug în exil sau sunt arestate sistematic. Vor pieri în închisori, iar non-valorile le vor lua locul. Majestatea Sa rezistă până în ultimul moment cu tot ce îi sta  în putință, dar și el va fi forțat să plece.

La data de 30.12.1947, sub amenințarea armelor și a uciderii a o mie de studenți democrați și monarhiști, regele alege să abdice. Alături de familia sa și fără faimoasele bogății, este exilat, iar România devine republică…

În străinătate se căsătorește cu prințesa Ana de Bourbon-Parma, cu care va avea cinci fiice, și trăiește în mai multe țări, dar mai ales în Elveția. Va trebui să lucreze pentru a-și susține familia, printre altele ca pilot de avion, pilot tester, broker, mecanic și altele. În tot acest timp a menținut contacte cu diaspora românească, dar și cu țara, transmițând deseori mesaje poporului său asuprit prin Radio Europa Liberă, Vocea Americii sau BBC.

Regele Mihai nunta
Imagine de la nunta Regelui Mihai cu Principesa Ana de Bourbon-Parma
A fost interzis în România

După Revoluția din 1989 a vrut să fie iar alături de români. Eșalonul doi al PCR, camuflat în FSN, îi interzice grobian acest lucru. Îi interzice și vizitarea mormintelor înaintașilor săi.

Abia în 1992 i se permite intrarea. Acell milion de oameni care l-a așteptat pe străzile Capitalei a arătat de ce se temeau autoritățile defapt.

Îi este redată cetățenia română în 1996 și, treptat, proprietățile (superbele domenii de la Sinaia și Săvârșin, folosirea palatului Elisabeta). Suveranul a făcut mult lobby ca țara să fie primită în U.E. și în N.A.T.O. A lăsat un discurs memorabil posterității în 2011 în Parlament, iar în ultimii ani a avut doar o prezență discretă. Casa Regală condusă de acesta a patronat și sprijinit numeroase cauze, umanitare, sportive, sociale.

Regele Mihai_inmormantare
Imagine de la înmormântarea Regelui Mihai. Sursă foto: News.ro
Cum îl văd și l-am văzut

Un om bine educat, cumpătat, moral și credincios, cu simțul onoarei, datoriei, iubitor de țară, de neam, care nu a știut să urască. Un om curajos, care a suportat multe drame emoționale de-a lungul vieții. Î-a înfruntat pe Hitler și Stalin, Churchill, Petru Groza, Gheorghiu Dej. I-a înfruntat și pe actualii demagogi de la București și a ieșit cu capul sus și cu demnitate. Un om respectat de marile capete încoronate ale lumii și de mulți alți șefi de stat.

Țara are ce și de ce să plângă. Recunosc, fără rușine, că am plâns și eu.

Tinerii, adulții și bătrânii au datoria să citească critic, să știe ceea ce s-a ascuns sau modificat. Să judece faptele, să ia aminte și să nu perpetueze mituri grosolane. Mai ales acum, când informația este la liber și la câteva click-uri și cărți distanță.

Am fost întrebat cândva dacă mai există modele de urmat în societatea noastră dezbinată, zgomotoasă, imperfectă. Cu un zâmbet trist, dar sincer, răspund afirmativ.