"You see us as you want to see us—in the simplest terms, in the most convenient definitions." - The Breakfast Club

De vreo două luni, am început să îi ascult pe The Mono Jacks. Trebuie să recunosc că muzica lor m-a prins încă de la primele sunete. În 3 noiembrie, am decis să las versiunile de studio ale pieselor acasă și să văd ce pot românii ăștia să îmi transmită live.


(The Mono Jacks la Reflektor Venue  Poza: Florin Danileț)

Localul ascuns în spatele unei benzinării ajungea să îmi fie partener într-o călătorie care, pot să spun, că m-a trecut printr-un amalgam de stări. Reflektor Venue nu e un loc mare, tocmai de aceea muzica parcă se simțea mai aproape. Trupa urcă pe scenă, primele acorduri și bătăi urmau să facă echipă cu luminile din cadrul întunecat și să ne fie ghizi pentru următoarea oră și jumătate. Ce să mai zic? Aproape tot concertul am fost într-o transă, cântam piese la care nici nu realizasem până atunci  că le știu versurile. În unele momente reveneam la realitate pentru că, îmi dădeam seama că toată lumea din jurul meu acompaniază trupa la piese precum 1000 de da. Mai râdeam când un fan striga din spate, spunând cât de mult îi iubește pe cei patru muzicieni din fața mea. De obicei, nu mă las păcălită când artiștii își iau rămas bun și dispar de pe scenă, dar acum am fost victima acestui act. O supărare lacomă m-a cuprins, mai voiam, pur și simplu nu mi-a ajuns, din fericire starea mea s-a îmbunătățit, când am văzut siluetele care au revenit la locul lor, aducându-mă iarăși în lumea The Mono Jacks.  Până în acel moment, piesa Tablou nu reprezenta nimic pentru mine, dar de atunci, credeți că am putut să mi-o mai scot din cap? Normal că nu!


(The Mono Jacks la Reflektor Venue Poza: Alin Zelenco)


Din păcate, sfârșitul concertului se apropia și cu toții știam asta. Ca să rămânem cu voie bună în noi, Doru Trăscău, solistul, ne-a întrebat “Voi știți cum stau faraonii în sarcofage?”, un val de voci nedumerite a năvălit peste scenă, aducând un zâmbet pe chipul lui, după care, ne-a spus “Haideți că o să vă arăt”. În mai puțin de un minut, întreg publicul stătea cu mâinile încrucișate și cu palmele pe umeri, bătând ritmul penultimei piese până ce aceasta s-a încheiat . “Un sfert de secundă” strigau fanii din toate părțile sălii, corzile chitarelor și bătălie tobelor ne-au dat exact ceea ce ne-am dorit. Vocea caldă devenea din ce în ce mai puternică, la fel și glasul mulțimii. Acum chiar că era sfârșitul serii, în valuri de aplauze și fluierături, Doru, Andrei, John și Cristian au făcut o plecăciune și au lăsat în urma lor oamenii care aclamau din ce în ce mai tare “ Mo-no Jacks, Mo-no Jacks”.


(The Mono Jacks la Reflektor Venue Poza: Florin Danileț)

Nu mă așteptam să simt așa ceva, dar uite, că și la noi sunt oameni care știu cum să te facă să te simți bine și care, cu ajutorul muzicii, te fac să visezi cu ochii deschiși.

 Instagram : https://www.instagram.com/themonojacks/?hl=en

Facebook : https://www.facebook.com/themonojacks/

Website : https://themonojacks.com/

YouTube : https://www.youtube.com/channel/UCRzkiHrCeN1_K5g6XL-xEJA