Știința unei minciuni

Onestitatea este prețuită de fiecare om, dar uneori ne este mai ușor sa mințim. Unele minciuni pot avea urmări devastatoare, în timp ce altele sunt inocente.Mințim și suntem mințiți mai mult decât credem sau mai mult de cât ne-ar plăcea, este estimat că un bărbat minte în jur de 5 ori pe zi, iar o femeie minte în jur de 3 . Va veni momentul în care va trebui să alegem în cine putem avea încredere și în cine nu. Oamenii au creeat multe dispozitive pentru aceste momente care pot scana undele creierului, bătăile inimii sau ochii, dar nu ne sunt mereu accesibile și nu prezintă întotdeauna răspunsul corect. Ce putem face atunci? Putem învăța să observăm semnele des folosite de om când minte pentru a încerca să ajungem la adevăr.

Contactul vizual

Mulți cred că cel care minte nu va menține contact vizual în timp ce vorbește, dar asta nu este neapărat adevărat. Multe tipare au fost observate însa în ținta privirii mincinosului. În momentul în care se gândește la un eveniment imaginar, un dreptaci se va uita în dreapta, iar când se gândește la un eveniment real, în stânga. La stângaci este invers. Un contact vizual inconsistent este cel mai suspicios. Dacă “acuzatul” se uită prea intens la noi, sau dacă se uită într-o parte, apoi repede la noi, urmând ca din nou să evite privirea, cel mai probabil este că “acuzatul” minte.

Atingerea feței

Când ești copil e mai simplu. Nu vrei să auzi ceva?  Îți acoperi urechiile. Nu vrei sa vorbești cu cineva? Îți acoperi gura. Ți-e frica de ceva? Îți acoperi ochii. Aceste obiceiuri nu dispar, devin doar mai subtile. Mincinoșii tind sa își atingă fața subtil în timpul unei minciuni, să se joace cu părul, să își scarpine ceafa sau să își împreuneze mâiniile.

Limbajul corporal

Acest limbaj este important și foarte ușor de observat. Mincinosul tinde să ocupe cât mai puțin spațiu, ținându-și umerii încordați, privirea căzută și mâinile strânse. Mincinosul încearcă să se distanțeze de cel care acuză și plasează diferite obiecte între el și acuzator.

Conținutul unei minciuni

Ca limbaj propriu-zis, aceștia tind să își spună povestea scurt, fără detalii. Ei încearcă să se distanțeze de subiect prin evitarea folosirii persoanei întâi sau a numelor în general. O tehnică des folosită în interviuri este cererea de a spune povestea invers, deoarece le este foarte greu să o facă. Ei nu pot să răspundă la întrebări direct fără a complica situația, asa că într-o acuzație sunt necesare multe întrebări. De obicei aceștia au probleme și cu coordonarea între ceea ce spun și ceea ce fac. Poate să spună „nu” dar să dea din cap „da”, să vorbească despre ceva devastator de trist dar să zâmbească și asa mai departe.  Ei folosesc des un limbaj mai agresiv pentru ca înauntru se simt vinovați. Diferența între ‘’ Scuze de întârziere, prostia de autobuz n-a venit la timp. Ai crede că te poți baza pe ceva, sau că oamenii ar știi să conducă cum trebuie! Urăsc autobuzul.’’ și ‘’Scuze ca am întârziat. Mi-a venit autobuzul prea târziu.’’

Pe scurt

Dacă nu își menține un contact vizual coerent, își atinge fața des, încearcă să se distanțeze de acuzator, încearcă să ocupe puțin spațiu, spune o poveste scurtă dar are probleme cu răspunsul întrebărilor sau spunerea invers a faptelor, evită folosirea persoanei întâi sau a numelor și au un limbaj mai agresiv, probabil că minte.

Minciunile nu sunt mereu spuse cu o intenție rea, iar unele pot fi pentru a ne proteja, dar noi suntem singurii care pot decide când și cum vrem adevărul. Aceste tipare ne pot ajuta să vedem mai clar, să nu fim păcăliți de reportaje sau să evitam o relație toxică.