parcul_central_1

Absolvent al Colegiului Național „George Coșbuc”, actual student la Universitatea „Friedrich- Alexander” din Erlangen-Nürnberg. Este pasionat de istorie și este mereu curios să întâmpine provocări noi.

 

Situat pe locul  fostei „Pădurici cu furnici” / „Crâng al Furnicilor” / „Hangyásberek”, Parcul Central, Parcul Mare, parcul „Simion Bărnuțiu” sau Sétatér, în maghiară, sunt doar câteva dintre denumirile cunoscutului parc clujean, care are o vechime de peste 180 de ani și a fost una dintre primele grădini de folosință publică amenajate în Europa Centrală și de Est. El rămâne în continuare cel mai important loc de promenadă al clujenilor.

 

Istoria parcului

parcul_central_2

Istoria parcului începe în 1 februarie 1827 când Societatea de Caritate a Doamnelor (Jóltevő Asszonyi Egyesület),  închiriază Lunca Hangyás (Furnicilor), pentru a amenaja un loc de promenadă şi de recreație. Astfel terenul pustiu, mlăștinos și adesea inundat  de apele Someşului, este amenajat pentru a fi transformat în parc. Marile familii nobiliare din Transilvania precum Jósika, Kemény, Kendeffy, Teleki, Bethlen, Haller sau Bánffy nu s-au implicat în amenajarea parcului, deoarece aceștia dispuneau de grădini în apropierea reședințelor lor. Pentru că Parcul central a fost realizat de clasa de mijloc clujeană, realizarea acestuia a durat destul de mult timp.      

parcul_central_3

Parcul Central a fost deschis publicului încă de la începutul anilor 1830 cu numele de Népkert (Grădina Populară), chiar dacă oficial a fost fondat în 22 aprilie 1838.

În data de 1 mai 1838 s-a înființat Comisia Orășenească pentru Parc, cea care mai apoi a preluat activitatea de la Asociația de Binefacere a Femeilor. Tot în același an, la revenirea Guberniului în oraș, fondurile adunate pentru a sărbători acest eveniment au fost folosite pentru dezvoltarea parcului. Odată cu constituirea Comitetului pentru locul de plimbare, cu preşedintele Pataky Mihály a început şi reamenajarea parcului. În 1840 Sámuel Hermann, inginerul care a proiectat și parcul castelului Bánffy de la Bonţida, a realizat proiectul parcului. Forma neregulată a terenului a fost exploatată, astfel a decis să construiască o alee triplă longitudinală, care avea rolul de axă principală a întregii compoziții. Drumul de aproximativ un kilometru lungime  merge paralel cu Someşul și astfel taie acea luncă. Înălțarea terenului a fost construită din materialele adunate din resturile zidurilor medievale care au fost demolate în Cluj. Aleea principală era folosită pentru plimbările cu trăsura, aleea dinspre Someş pentru echitaţie și cea de-a treia era pietonală. Până și cetățenii au contribuit cu sume pentru finalizare parcului astfel, prin noi achiziţii de terenuri, strângeri de fonduri şi investiţii, parcul s-a extins şi a devenit un loc de distracţii drag clujenilor.

 

Atracțiile din jurul și interiorul parcului

parcul_central_4   

Lângă actuala stradă Splaiul Independenței (paralel cu malul Someşului) au fost înfinţate în 1844 Băile Diana, de către doctorul  Heckenast Gusztáv Szombathelyi. Opt ani mai târziu băile cu aburi au fost extinse, iar în 1930 acestea au fost închise definitiv. Astăzi, pe acel loc  a rămas doar spaţiu verde. Din data de 15 septembrie 1860, Comisia Parc a preluat îngrijirea parcului. Președintele acesteia era contele Imre Mikó (guvernator al Transilvaniei în anul 1849 și între anii 1860-1861). Acesta și-a donat propria grădină orașului Cluj, pentru amenajarea unui parc public: parcul Grădinii Botanice. Zece ani mai târziu, arhitectul Anton Kagerbauer a proiectat lacul din interiorul parcului. Înființarea Corului Tinerilor Comercianți din Cluj (Kolozsvári Kereskedelmi Ifjak Dalárdája), în 1862, sub coordonarea dirijorului de operă Bela Stoger, i-a dat parcului un farmec deosebit, deoarece corul obișnuia să cânte seara pe malul lacului.  În 1866, pentru douăzeci de ani, Societatea pentru Promenadă a preluat administrarea parcului. Pe atunci lacul era folosit vara pentru plimbări cu barca, iar iarna era folosit pentru patinaj. În 1870 a fost construit Pavilionul Patinatorului și clădirea Cazinoului, după planurile lui Pákey Lajos .

 

parcul_central_5
La patinoar, iarna

 

parcul_central_6
Vara la plimbări cu barca,

                               

 

Anul  1872 aduce construirea altor clădiri după modelul european, cum este şi teatrul de vară, al cărui arhitect este Henrik Zimmermann. În locul acestuia astăzi este clădirea Teatrului Maghiar de Stat (cea mai veche companie teatrală de limbă maghiară, înființată în anul 1792.).  Pákey Lajos a proiectat și clădirea de lângă lac şi fântâna arteziană. Clădirea Casinoului este un monument istoric cu o arhitectură impresionată. De-a lungul timpului acesta a fost și muzeu și a găzduit diferite evenimente ca și: expoziții de pictură, conferințe, degustări, spectacole, filme, prezentări de cărți, expoziții de fotografii, workshopuri pentru tineri și mule altele. Tocmai acest lucru atrage atenția turiștilor și îl face să fie un monument nou care va impresiona întotdeauna.

parcul_central_8

Alte momente importante

Alt moment important din istoria parcului este anul 1960, când se ridică statuile mai multor personalități: Antonin Ciolan, George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Octavian Goga și Sigismund Toduță. În pavilionul de muzică aveau loc concerte și recitaluri ale fanfarei militare. Anul 1989 aduce o schimbare a denumirii parcului: “Simion Bărnuțiu”, după numele revoluționarului  român, care a mai fost și istoric, filozof și profesor universitar. În 23 octombrie 1999 este dezvelit monumentul revoluției anticomuniste maghiare.

Anii 90 aduc o stare destul de rea Parcului central (lacul a fost umplut peste nivelul normal, statuile au fost adesea rupte sau scrise, iar curățenia a lăsat de dorit).

Un alt an important este 2010 când parcul “Simion Bărnuțiu” este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, a  Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România.