Pasionată de fotografie, călătorie, muzică și literatură. O persoană empatică și spontană, care crede că din orice experiență poate învăța ceva și că nimic nu este întâmplător.

“Minunata lume nouă” este un roman scris de Aldous Huxley în 1931, în care acesta prevede efectele unei tehnologizări mult prea avansate.

Încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, odată cu începerea Revoluției Industriale, a avut loc un progres semnificativ al tehnicii, care a crescut exponențial cu trecerea timpului.

minunata_lume_noua_img1 minunata_lume_noua_img2

Ilustrație din perioada Revoluției Industriale vs. tehnologie modernă


Așadar, Huxley prezintă viziunea unei lumi în care nu mai există conceptul de umanitate, în care arta, literatura și muzica sunt lucruri demult uitate, în care copiii sunt făcuți în laborator și condiționați prin procese chimice. Condiționarea era folosită pentru a-i împărți în caste, fiecare castă având o trăsătură specifică. Astfel, existau la extreme casta alfa, ai cărei reprezentanți erau elitele societății și casta epsilon, niște omuleți subdezvoltați și semi-cretini, care erau creați doar pentru a face munca de jos. Între aceste extreme, existau, evident și castele intermediare beta, gama și delta. Ei erau condiționați și manipulați în așa manieră încât să fie mereu fericiți cu viețile lor, neavând niciodată dorința de a urca pe scara ierarhică a societății. De asemenea, termenul de familie fusese abolit demult și doar pronunțarea cuvântului mamă provoca un dezgust profund.

minunata_lume_noua_img3

 

Tot în această lume imaginată de Huxley, existau rezervații, adică locuri unde nu a putut fi implementată “Civilizația”, locuri prea sălbatice pentru a putea fi standardizate. În aceste rezervații, locuiau “Sălbaticii”, adică oamenii care încă trăiau după modelul vechi, practicând ritualuri religioase, având familii și principii morale, care fuseseră de mult timp pierdute în lumea așa-zis civilizată. Lume care cu toată civilizația ei, se lăsa în voia instinctelor primare, oamenii având mereu nevoie de soma, un drog care să îi facă fericiți.

Intriga apare când aceste două lumi se întâlnesc. Și mai departe, vă las pe voi să citiți și să trageți propriile concluzii, fiindcă deja am zis prea multe.

 

minunata_lume_noua_img4
Ilustrații realizate de Finn Dean

 

Cel mai trist lucru este, însă, faptul că noi ne apropiem tot mai mult de această lume, care lui Huxley i se părea foarte îndepărtată în momentul în care a scris cartea (1931). Evident, încă nu am ajuns în stadiul în care să fim făcuți în laborator, familia încă reprezintă celula de bază a societății, dar ca mentalitate suntem, la nivel general, mai aproape ca niciodată de această “minunată lume nouă”. Gândiți-vă doar la toți cei care iau în bătaie de joc arta, muzica și literatura (care este ținta principală), doar de dragul de a face asta, crezând că prin incultură sunt diferiți de ceilalți.

minunata_lume_noua_img7 minunata_lume_noua_img6

Manipulare versus „Ignorance is bliss”


Chiar Huxley revine cu niște concluzii într-un eseu numit “Reîntoarcere în minunata lume nouă”, scris în 1958, în care observă faptul că previziunile sumbre prezentate în roman se adeveresc cu o rapiditate mult mai mare decât crezuse inițial.

Suprapopularea, disproporționalitatea între cantitate, calitate și moralitate, supraorganizarea și manipularea maselor sunt doar câțiva dintre factorii care duc omenirea în derivă. Totul ține de cantitate, mai puțin, spre deloc de calitate și moralitate.

minunata_lume_noua_img9

Astfel, creșterea populației în zonele subdezvoltate (în special în Orient, în Asia și în Africa), pe lângă faptul ca nu este un lucru benefic în sine, contribuie la perpetuarea defectelor genetice, care ajung să se perpetueze la rândul lor. Astfel, pe parcursul istoriei, omenirea a mers pe o scară ascendentă, până a ajuns la un apogeu, în care oamenii erau mai inteligenți și mai sănătoși ca niciodată, datorită proceselor de evoluție și adaptare la mediu. Dar tot istoria ne învață că după orice apogeu, urmează și declinul. Noi am început să intrăm în declin, fiindcă odată cu suprapopularea și deci perpetuarea defectelor genetice, am ajuns să ne degradăm ca specie, nu doar la nivel moral, ci și la nivel fizic și mental.

minunata_lume_noua_img10
Involuție

Ca o ultimă concluzie, în “Reîntoarcere în miunata lume nouă”, Huxley spune că “forțele care amenință acum libertatea sunt prea puternice pentru a li se putea rezista multă vreme. Și totuși, este de datoria noastră să facem tot ce putem pentru a ne împotrivi lor”.