Cartoful Filozofic nu e ca toți ceilalți. Nu trăiește viața în minute, ore, zile, ci-n infinite. E mereu într-o căutare pentru esența vieții și arta sa e presărată cu un stil aparte: un stil alegoric, metaforic, filozofic.

  Cu toate că sunt doar un fir de nisip scuturat din părul lumii după o zi la plajă, într-o după-amiază recentă, cred că am descoperit destul de multe lucruri, într-o perioadă scurtă de timp.

  Nu sunt sigur dacă voi ajunge să fiu auzit, însă pot încerca. În același timp, nu știu dacă merită să fiu auzit. Dubiul relevanței mă vânează neîncetat. De asta-mi arunc astăzi cuvintele pe pagină. Vreau să ofer o suflare de siguranță.

  Cu toții avem momente în care lumina nu se prea vede. Nu e ușor să trăiești. Aș spune chiar, că uneori, e mai înspăimântătoare viața decât moartea, însă asta nu ne dă dreptul de a ceda. Cu toate că e o tragedie să trăiești, e păcat că trăim doar o viață, iar astfel… Trebuie să fie una ce merită cu adevărat trăită.

  Trebuie să ducem o luptă ce o vom povesti cu zâmbetul pe buze, când totul s-a încheiat. Cu toate că uneori lupta e dificilă, merită să lupți. Pentru zile ca acestea, în care sufletul îți saltă și tu odată cu el, zâmbind prostesc prin autobuz și pe stradă pe un ritm alert, ce nu știi dacă există cu adevărat sau se află în doar în capul tău. Merită să fii aici mâine, pentru zgomotul tăcerii de la răsărit și pentru iubirea de la apus.

  Așa că, nu regreta nimic! Urmează-ți inima către fiecare popas și iartă! Încearcă să mă ierți, poate și pe mine… Cu toate că ambii știm că sunt mult prea departe de iertare. Fii fără de granițe când vine vorba de a face bine, fiindcă fără granițe va fi lumea în răsplată. Și nu uita… oricât de întuneric se face, oricât de des pare ca și cum nu rămâne nimic, mereu e ceva pentru care merită să trăiești.