Una dintre cele mai clare amintiri a claselor 1-4 pe care le am a fost ziua în care eu și ceilalți copii ortodoxi ne ofensam teribil când auzeam cum cei catolici primeau o zi liberă. Agonia era de nedescris, mai ales când încercam să ne plângem la profesori și părinți în speranța că poate, poate o să ne lase și pe noi acasă. Dacă ași fi cunoscut sensul cuvântului “privilegiu”, m-aș fi gândit toată ziua, de ce sunt ei atât de privilegiați? Acum, cunoscând sensul cuvântului, mă gândesc toată ziua, de ce sunt eu atât de neprivilegiată? De unde vine această sete crudă pentru libertate, pentru o pauză? Cum îmi pot compara “privilegiul” de vacanță cu alte țări din Europa? Prima întrebare nu are un răspuns, dar celelalte două au.
De ce avem nevoie de vacanță?
Nevoia disperată de vacanță vine din lipsa ei. Explicat metaforic, corpul nostru este o mașinărie. Cu cât o solicităm mai mult, cu atât se încălzește motorul. Acest motor are nevoie de o pauză pentru a se răci, și pentru a continua să lucreze. Această încălzire are putea fi descrisă ca o oboseală mentală și fizică. Un studiu de la “Jurnalul de Medicina Psihosomatica”, pe o perioadă de 9 ani, scrie cum o persoană care nu a luat nici o vacanță pe an are riscuri mari de probleme cardiovasculare, iar un alt articol de la „Ce se întâmpla doctore” susține că lipsa unei pauze aduce: boli de inimă, stresul care poate agrava astmul, poate juca un rol în obezitate, înrăutățește diabetul, dureri de cap, depresie, anxietate, probleme gastrointestinale, agravează Alzheimerul și ne îmbătrânește mai repede, fizic și mental, fiind o cauză a decesurilor premature. Așa că putem vedea cât de fragilă este mașinăria noastră.
Un alt argument, mai filozofic puțin, consideră rolul calității în viață, nu a cantității. Deși ordinea pe care am petrecut mult timp s-o întreținem ne este familiară și plăcută, ne poate și plictisi. O viață plină este una interesantă, care aduce noutate la fiecare pas. Nici nu trebuie să fie ceva prea mare sau costisitor, ca o vizită în Hawaii sau călătoria printr-un alt continent, poate fi și o ieșire în parc, un grătar, un restaurant sau altele. Asta explică și de ce un copil, care nu este prea atent timp de mult timp, tânjește după o vacanță. El este plictisit de rutină.
Vacanța din alte țări Europene.
Am ales patru țări/orașe europene: Oslo, Paris, Bosnia și Herțegovina și România.
Am început cu Franța, dar fiind împărțită în mai mult zone în privința vacanțelor am ales Parisul. 51 % din francezi se declară catolici, 31 % din francezi se declară fără religie, 4 % musulmani, 3 % protestanți, 1 % evrei, 10 % nu se pronunță. Au în total ~113 zile libere, din care 26 sunt religioase. Acestea sunt: Ziua tuturor sfințiilor 21 Oct-4 Nov și Crăciunul 23 Dec- 6 Ian, în total 26 de zile. Mai este și sărbătoarea din primăvară, care nu este neapărat dedicată peștelui, mai mult începutului primăverii, așa că nu am inclus-o.
Am continuat cu Norvegia, Oslo, din aceleași motive ca Franța. Norvegia are o religie mai diversă, 77 % aparțin de biserica de stat, 1,7 % sunt musulmani, 1,7 % sunt umaniști, iar 1,1 % sunt romano-catolici, deși doar 20% cred într-un Dumnezeu personificat. Ei au ~106 de zile de vacanță, din care 22 sunt religioase, Crăciunul Dec 21 (2018)- Ian 2 și Dec 23 (2019)- Ian 1 și Rusaliile Mai 30-Mai 31.
Bosnia și Herțegovina au următoarele religii: Islamica 50%, Ortodox 30 %, Romano Catolic 15% și restul sunt fără religie sau alta. În total, ei au ~129 de zile libere din care doar 4 religioase: Aprilie 19-Pesah, Aprilie 21-Paștele catolic, Aprilie 28-Paștele ortodox, Iunie 4-Eid Al-Fitr.
România are 86% ortodox, 5% catolici, 3% reformați și restul alte religii. Români au ~ 120 de zile de vacanta din care 46 sunt religioase. În acest caz nu cred că are mare importanță să menționez care când sunt, doare ce majoritatea le știu așa că nu e nici important, nici interesant.
Concluzia este una interesantă, țările cu religii mixte au un număr mic de vacanță, exemplificat prin cele 4 vacanțe religioase a Bosniei și Herțegovina, cele cu religii mixte, dar unele care au majoritatea populației de comun acord, Parisul și Oslo (Franța și Norvegia) au mai multe, în jur de 26-27 de zile, iar cele care au o religie concretă, ca și România, au cele mai multe zile 46! În comparație cu celelalte țări, eu ca și româncă am mai multe zile libere, iar eu ca și om mă simt mulțumită de marea diferență în numărul zilelor libere, chiar și dacă sunt din motive religioase și primesc puțină pace știind că privind în mare, o zi nu face diferență.
Amatoare de literatură, psihologie,animale si ceai. Nu vorbește mult, gândește înafara cutiei, pierde foarte multe lucruri, cred ca s-a indepărtat prea tare de cutie si a pierdut-o și pe aia.