De ce am ajuns să scriu acum despre artă și artiști? Adevărul este că totul s-a adeverit a fi o pură întâmplare. O carte așezată într-un colț, pe un raft îndepartat, într-o librarie; o carte cu coperți neatrăgătoare, cu un autor total necunoscut mie. Titlul, în schimb, a fost cel care m-a convins să încep să o răsfoiesc: „viețile artiștilor, viețile arhitecților”. În mod paradoxal, nu este vorba despre istoria artei sau biografiile oamenilor influenți din acest domeniu. Cartea nu abordează neapărat temele de mai sus, dar acest articol nu vreau să fie despre ea, ci despre lucrurile care mi-au venit în minte în timp ce o răsfoiam, stând pe băncuța din librărie.
Adesea, artiștii sunt apreciați numai pentru operele lor, îi numesc acum artiști pe toți cei ce văd frumosul din lume și îl redau sub orice formă, de la muzică, la pictură ori poezie. Dar noi ar trebui să vedem dincolo de ceea ce ei creează. Ar trebui să îi ascultăm, să auzim care sunt poveștile lor și ce au ei de spus, fiindcă profunda lor analiză atinge tot ceea ce ei văd. Este fascinant să porți o conversație cu o persoană care trece de suprafața lucrurilor ce nouă ni se par obișnuite, însuflețind astfel totul și oferindu-ne prilejul de a privi lumea dintr-o altă perspectivă. Am observat asta discutând și cu oameni in viețile cărora arta, literatura și setea de cunoaștere ocupă un loc important, motiv pentru care îndrăznesc să cred că acestea influențează modul de gândire a individului.
Hans Ulrich Obrist probabil a luat în considerare aceste lucruri atunci când a scris cartea sa. De-a lungul timpului, el a înregistrat conversațiile sale cu diferiți artiști și a publicat câteva dintre acestea. La o primă privire, dialogurile par lipsite de substanță, putând fi cu ușurință imaginate în ambientul unei cafenele, lucru puţin relevant. Ceea ce e cu adevărat interesant este modul în care cei cu care autorul dialoghează văd detaliile din lucrurile mici. Iar pentru asta cred că ar merita să răsfoim cel puțin cartea. Pentru a ne convinge de faptul că suntem înconjurați de spectaculos și de oameni pe care merită să îi ascultăm, asta fiind o lecție de viață în opinia mea. Trebuie să fim constienţi de importanţa comunicării cu fiecare persoană ce ne apare în viață, fiindcă toți suntem artiști, niște artiști care trăiesc în natură, iar ea însăși este artă. Așa că tot ce avem de spus merită ascultat și poate chiar notat. Lucrurile de valoare sunt vrednice de a fi consemnate în istorie. Nu se știe niciodată cine le va găsi pe un raft îndepărtat, într-o librărie și va fi inspirat să scrie un articol. Noi avem puterea să schimbăm vieți.
„La sfârșitul filmului deja trăiesc toți sub pământ și asta e ceea ce m-a izbit: dacă filmezi o mulțime cu o singură cameră, ei sunt o masă, dar dacă o filmezi cu optsprezece camere, nu mai sunt, sunt toți indivizi.” (David Hockney, în dialog cu autorul cărții)
Pasionată de artă, muzică şi tot ce înseamnă cultura în general, îşi doreşte să îi inspire pe cei din jur şi să îşi împărtăşească ideile şi sentimentele prin ceea ce scrie. Preferă să lase articolele să vorbească pentru ea în locul unei simple descrieri.