Lansarea de carte a avut loc în cadrul cercului de lectură „Un cenaclu de joi” (profesor coordonator: Titiana Zlătior), la data de 26 octombrie 2016.
Hetea Bristena, elevă în clasa a XI-a B la Colegiul Naţional „George Coşbuc”, este o artistă excepţională. Numele ei se distinge prin unicitate, părinţii Bristenei parcă anticipându-i viitorul distins când au botezat-o astfel. Ideea numelui a pornit de la autorul David Sava care a scris cartea „Bristena, fiica dacilor”, de unde a fost preluat de către viitorul tătic.
În clasa a VI-a Bristena descoperă platforma virtuală Wattpad, un loc care permite citirea şi scrierea cărţilor oricărui doritor. Astfel, Bristena îşi dezvoltă această latură artistică. Visele ei au fost primele surse de inspiraţie, pe care le dezvoltă ulterior în poveşti. După această etapă a luat contur „Luna”, carte pe care continuă să o scrie treptat, intervenind la ea pentru ultima dată în anul 2015. Pe lângă această lucrare, Bristena a mai scris cartea „Umbra” care se află încă în format digital pe contul acesteia de Wattpad.
Bristena mânuieşte pensula la fel de bine ca peniţa. În general, ea foloseşte desenul ca metodă de terapie pentru destresare, dar şi pentru plăcerea de a creea ceva care să exprime idei şi concepţii personale.
Desenul ochilor de pe copertă exprimă ideea creatoare, imaginea ce se formează în spatele ochilor, în mintea noastră. De aceea, irisurile sunt albe strălucitoare, neutre şi clare asemena unor prisme, iar de la ei explodează culorile care uneori curg din cauza surplusului. Mai exact spus, ochii sunt doar un instrument, iar ceea ce se întâmplă în spatele lor este cu adevărat ce şi cum privim.
Bristena a spus că „bufniţa de pe spate nu are tocmai legătură cu cartea, nu eu am ales pozele fiindcă publicarea cărţii a fost o surpriză de ziua mea”. Totuşi a făcut acel desen cu gândul la o noapte de foc a mentalului, adică genul de noapte când ne frământăm intens, singuri, doar noi cu problemele noastre până când luna coboară de pe cer.
Cartea „Luna”, apărută la Editura Napoca Star, este structurată pe 27 de capitole, fiecare capitol având câte un titlu reprezentativ, îi are în prim plan pe Aida şi Travis. Întâmplarea, cuprinsă în 153 de pagini, este inspirată din fapte reale, în mare parte preluate din viaţa fratelui Bristenei. El şi anturajul lui au fost un factor important în scrierea cărţii.
Întâlnind-o într-un club ilegal, Travis o găzduieşte pe frumoasa fată care se prezintă ca fiind Aida, de aici pornind întreaga aventură a celor doi. Povestea este una de dragoste care maschează un fapt tulburător despre viaţa Aidei. Pe parcursul poveştii apar momente amuzante, triste şi chiar şocante pe care le veţi descoperi doar dacă citiţi cartea. Personajele sunt structurate perfect pentru a reflecta viaţa adolescenţilor secolului XXI, de la preocupări până la gânduri şi limbaj tipic adolescentin. M-a impresionat Travis deoarece independenţa lui la vârsta de 18 ani îl configurează drept o persoană puternică în ochii mei.
Dar cel mai mult mi-a plăcut şi m-a impresionat povestea vieţii Aidei, dar şi tăria de caracter pe care o are, în ciuda faptului că a crescut într-un orfelinat. Povestea ei, reală sau pură ficţiune, mi-a deschis ochii la răutatea din jur, la gândurile rele pe care le pot născoci unele minţi şi la faptele inumane pe care le pot face unii oameni pentru a-şi ascunde acţiunile defectuoase.
Am învăţat că mereu va fi cineva care să te susţină, să te încurajeze şi să te ajute să treci peste obstacolele dureroase care apar în viaţă. Am învăţat totodată să le iert pe acele persoane care mi-au făcut rău, să le arăt că există bunătate în sufletul meu, spre deosebire de sufletele lor întunecate de umbra răutăţii.
Eu, ca cititor înrăit (sau ca „şoarece de bibliotecă” cum m-a botezat chiar Bristena), recomand cu foarte multă căldură cartea „Luna”, atât copiilor care doresc o poveste de dragoste amestecată cu suspans, cât şi adulţilor care doresc să cunoască puţin mai bine generaţia tehnologiei. Eu una am rămas impresionată de talentul care se ascunde în micuţa noastră artistă, dar poate credeţi că, fiind colege, am privit totul subiectiv. Aşa că vă invit la lectura cărţii cu proprii voştri ochi, prin propria voastră prismă. Şi, cum Bristena recomandă, a se citi, de preferinţă, când luna e pe cer.
Recenzie: Denisa Crișan