BUCURIA DE A DĂRUI
În Munții Bârgăului, nu departe de Pasul Tihuța, la granița dintre Ardeal și Bucuvina, găsești un colț de Rai, unde viața se scurge tihnit, firesc, într-o bucurie deplină a lucrurilor simple. Aici, la peste 1200 de metri altitudine, în singurătatea munților și în foșnetul brazilor, simți că cerul este mai aproape și că toți oamenii îți sunt frați.
La mănăstirea Piatra Fântânele, în obștea maicilor de acolo, copiii și-au găsit o a doua familie, de care se bucură și după ce pleacă în lume să-și găsească un rost în viață. Am găsit aici copii frumoși, cuminți, silitori și cu mult bun simț. Măicuțele îi supraveghează la teme și ăi ajută unde au nevoie. Legătura aceasta profundă nu se pierde câtuși de puțin o dată cu trecerea timpului. Atât în momentele grele ale vieții, cât și în cele fericite, cei care au fost la mănăstire, oricât de departe s-ar afla, cer sfatul maicilor și găsesc întotdeauna o vorbă bună, o încurajare și un ajutor. Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Piatra Fântânele a avut menirea de a educa și forma tinerele generații încă de la înființare.
Deși mulți copiii vin la mănăstire cu un sentiment de îndoială, crezând că viața lor va fi una austeră, temerile lor se risipesc foarte repede pentru că la mănăstire ei se bucură de toată libertatea de care un copil are nevoie pentru a crește și a se dezvolta frumos. Maicile sunt implicate trup și suflet în educația lor și țin seama cu foarte multă atenție de înclinațiile pe care le au cei mici.
Elevii claselor, VIIA și VIIG1, de la Colegiul Național “George Coșbuc” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea doamnelor profesoare, Mihaela Roba, Anamaria Sucilea și Bianca Sabău, au dorit să aducă un strop de bucurie acestor copii minunați. A dărui înseamnă un gest de generozitate care vine din adâncul inimii noastre fără a aștepta o răsplată.
Alături de elevii noștrii minunați, am învățat că zâmbind poți schimba imposibilul în posibil. Am făcut niște copii fericiți, iar bucuria din privirea lor, a fost cea mai special răsplată. Am învățat că dincolo de chip se află o poveste. Am învățat să fim mai buni și să apreciem persoanele de lângă noi.
